După Primul Război Mondial, Bosnia şi Herţegovina au devenit o parte din "Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor" nou creat pe teritoriul cuprins între Balcanii de Vest şi Europa Centrală. Constituţia stabilea şase republici constituente (Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Macedonia, Muntenegru, Serbia şi Slovenia) şi două provincii autonome (Kosovo şi Voivodina), separate în mare în funcţie de etnii. Acest teritoriu era foarte diversificat din punct de vedere etnic. Tito, care va conduce mai târziu regiunea, făcea o afirmaţie faimoasă: "Sunt conducătorul unei ţări cu două alfabete, trei limbi, patru regiuni, cinci naţionalităţi, şase republici, şapte vecini, o ţară în care trăiesc opt minorităţi etnice."

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

De la început au apărut probleme între diferitele grupuri etnice. În 1929, regele Alexandru I a încercat să limiteze tendinţele naţionaliste şi separatiste transformând ţara într-o dictatură şi redenumind-o "Iugoslavia". Totodată, a decis eliminarea tuturor regiunilor istorice ale ţării şi a trasat noi graniţe interne pentru provincii (banovine), care evitau orice limită istorică şi etnică.

 

Planul regelui Alexandru I a eşuat, iar în aprilie 1941 trupele Axei au cucerit Iugoslavia; puţini dintre cetăţenii săi i-au deplâns decesul. Ţara era divizată: un stat croat independent, cuprinzând şi majoritatea teritoriului Bosniei şi Herţegovinei, a fost creat sub conducerea mişcării fasciste ustaşe. Aceştia au purtat mari campanii de genocid împotriva cetăţenilor sârbi, evrei şi romi.

 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Iugoslavia a izbucnit un război civil între croaţii ustaşi, sârbii pro-monarhişti (Chetnik) şi partizanii comunişti, conduşi de Iosip Broz Tito. După război a luat fiinţă Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Tito a devenit mai întâi prim-ministrul, iar apoi preşedintele ţării, pe care a condus-o până la moartea sa în anul 1980.

 

Iosip Broz Tito (1892-1980) a fost cea mai însemnată figură în istoria Iugoslaviei în secolul al XX-lea. Ca urmare a conflictului dintre Tito şi Stalin, Iugoslavia a fost exclusă în 1948 din asociaţia internaţională a statelor socialiste, Cominform. În anii care au urmat, Iugoslavia şi-a creat propria versiune a comunismului –  titoismul. Tito era o figură politică populară în Iugoslavia, fiind văzut drept simbol al unificării federaţiei iugoslave. Cu toate acestea, este numit şi arhitectul dezintegrării Iugoslaviei, păstrându-şi rolul de personaj controversat.