Sarajevo este capitala şi cel mai mare oraş din Bosnia şi Herţegovina, având o populaţie de 275.000. Este aşezat în Valea Sarajevo din Bosnia, pe malul râului Miljacka, în inima Europei de Sud-Est şi a Peninsulei Balcanice, fiind înconjurat de Alpii Dinarici.

 

Graţie unei lungi şi bogate istorii a diversităţii religioase şi culturale, oraşul Sarajevo a fost numit uneori "Ierusalimul Europei" sau "Ierusalimul Balcanilor". Până spre sfârşitul secolului al XX-lea, era singura metropolă europeană cu moschee, biserică catolică, biserică ortodoxă şi sinagogă în aceeaşi vecinătate.

 

Sarajevo sub ocupaţie

 

Ocupaţia oraşului Sarajevo a fost cea mai lungă ocupaţie a unei capitale din istoria războiului modern. Asediat iniţial de forţele Armatei Populare Iugoslave, în timpul Războiului Bosniac Sarajevo a fost ocupat de Armata Republicii Srpska între 5 aprilie 1992 şi 29 februarie 1996.

Trupele militare sârbo-bosniace, susţinute de Belgrad, au asediat oraşul Sarajevo din primăvara anului 1992 şi până în vara anului 1995. Aceste trupe se aflau sub comanda generalului Ratko Mladic, ordinele politice fiind date de liderul sârbilor bosniaci, Radovan Karadzic. Ambii sunt acuzaţi şi judecaţi acum pentru genocid de către Tribunalul ONU pentru Crime de Război de la Haga.

 

Trupele sârbo-bosniace controlau aprovizionarea cu apă, energie electrică şi alimente a oraşului, folosindu-se de această putere pentru a exercita presiune asupra guvernului din Sarajevo. În primele luni de asediu, era posibilă introducerea de bunuri în oraş prin zona croato-bosniacă de pe flancul vestic al oraşului. Această punte de legătură a fost distrusă de operaţiunile militare sârbo-bosniace de la sfârşitul verii anului 1992 şi de miliţia croato-bosniacă, care, susţinută de Zagreb, în octombrie 1992 s-a întors împotriva forţelor guvernamentale, majoritar slavi bosniaci musulmani, în încercarea de a forţa guvernul de la Sarajevo să accepte divizarea ţării în trei zone, lăsând efectiv guvernului un teritoriu nesustenabil în jurul capitalei.

 

Peste 10.000 de oameni au fost ucişi şi aproximativ 50.000 răniţi de lunetişti sau prin atacuri cu mortiere în Sarajevo. Printre morţi se aflau multe persoane ucise în atacurile cu mortiere ale sârbilor bosniaci asupra staţiilor de apă, asupra unei mulţimi stând la coadă pentru alimente şi asupra principalei pieţe neacoperite din oraş.

 

În ciuda faptului că, pe plan internaţional, au fost condamnate acerb violarea generală a drepturilor omului, comisă de armata sârbo-bosniacă şi de miliţia croată-bosniacă, precum şi uciderea civililor de către indivizi colaboratori cu forţele guvernamentale bosniace, nu s-a luat efectiv nicio măsură de oprire a masacrului până când soldaţii sârbo-bosniaci şi trupele paramilitare şi poliţieneşti sârbe, sub ordinul generalului Mladic, au executat peste 8.000 de bărbaţi şi băieţi musulmani, alături de femei şi copii, după invadarea în iulie 1995 a „zonei sigure” Srebrenica, aflată sub protecţia Naţiunilor Unite.